Mănăstirea Cozia

MĂNĂSTIRE DE CĂLUGĂRI

ADRESA: Calea lui Traian nr.816, Călimănești-Căciulata, jud. Vâlcea, România

TELEFON: 0250.750.230 sau 0250.750.230

CTITOR: Mircea cel Bătrân

ANUL ÎNFIINŢĂRII: 1388
HRAM: Sfânta Treime 

CUM AJUNG:  Mănăstirea Cozia se află la o distanță de:  19 km de Râmnicu-Vâlcea,  65 km de Horezu,  73 km de Sibiu,  78 km de Pitești,  188 km de București. 
    Acces rutier: - pe DN7 Arad - Deva - Sebeș - Sibiu - Tălmaciu - Mănăstirea Cozia;
                 - pe A1 București - Pitești, DN7 Pitești -Râmnicu Vâlcea - Călimănești-Căciulata -Mănăstirea Cozia;
                 - pe DN73 Brașov -Râșnov -Rucăr -Câmpulung Muscel, DN73C Câmpulung Muscel -Curtea de Argeș - Râmnicu Vâlcea, DN7 Râmnicu Vâlcea - Călimănești-Căciulata - Mănăstirea Cozia;
            - pe DN67 Târgu Jiu - Horezu - Râmnicu Vâlcea, DN7 Râmnicu Vâlcea - Călimănești-Căciulata  - Mănăstirea Cozia.
      Acces feroviar: Se poate ajunge în gara Călimănești sau în stația Turnu; din ambele se pot lua maxi-taxi spre Mănăstirea Cozia, distanța se poate parcurge și pe jos.

CAZARE:  În zonă sunt o multitudine de modalități de cazare la pensiuni, hoteluiri, cabane, vile atât în jurul mănăstirii cât și în stațiunea Călimănești.

REPREZENTATIV: Este una dintre cele mai autentice și mai vechi podoabe ale arhitecturii bisericeşti autohtone și dintre cele mai importante ctitorii ale Voievodului Mircea cel Batran.
               În pronaos se găsesc mormintele lui Mircea cel  Bătrân și al Doamnei Teofana, mama lui Mihai Viteazul.
             Inițial, mănăstirea a fost cunoscută sub numele de Mănăstirea Nucet, fiind clădită într-o regiune prielnică pentru creșterea nucilor Numele de Cozia l-a primit mai târziu, după muntele din vecinătate.
          Puțini știu că, în trecut, Mănăstirea Cozia, în perioada primului război mondial, a fost transformată în pușcărie, iar în timpul celui de-al doilea război mondial în grajd de cai.

ÎN APROPIERE: Mănăstirea Cozia se află la o distanță de:  3 km de Mănăstirea TURNU,  4 km de Schitul OSTROV,  29 km de Salina OCNELE MARI,  38 km de Mănăstirea GOVORA,  49 km de Mănăstirea DINTR-UN LEMN,  53 km de Mănăstirea SURPATELE,  59 km de Mănăstirea CURTEA DE ARGEȘ,  67 km de Mănăstirea HOREZU (HUREZI),  67 km de  Mănăstirea BISTRIŢA - Vâlcea,  72 km de Mănăstirea ARNOTA,  76 km de  Biserica romano-catolică SF. TREIME-Sibiu,  75 km de Catedrala “SFÂNTA TREIME”-Sibiu,   90 km de Mănăstirea POLOVRAGI,  91 km de Peștera POLOVRAGI.

DESCRIERE:   

   - Pentru a clădi mănăstirea, Voievodul Ţării Româneşti Mircea cel Mare a ales acest loc de linişte şi siguranţă pe Valea Oltului, în apropierea muntelui de unde la acea vreme nu se putea merge mai departe spre Transilvania decât cu piciorul sau cel mult călare.   

  

                
   - Pe lângă însemnătatea istorică, monumentul Cozia întruchipează armonios trecerea de la stilul bizantin împrumutat în Ţara Românească, de la stilul bisericilor greceşti din secolul al XIII-lea, la stilul bizantin autohton, stil care îşi va găsi mai târziu expresia cea mai caracteristică în epoca artei brâncoveneşti. Aşadar, tocmai în acest timp, surprindem principala fază din procesul de transformare a unei arhitecturi străine într-o alta, specific românească. Chiar în acest fapt constă, între altele, însemnătatea artistică a Mănăstirii Cozia.

   - Biserica Mănăstirii Cozia este construită din blocuri mari de piatră alternând cu cărămidă aparentă, obicei  al bisericilor bizantine. La exterior se remarcă o bogată şi variată sculptură în piatră. Prin anul 1929 s-au înlăturat tencuielile executate pe exteriorul bisericii, redându-se astfel desăvârşita ei ornamentaţie exterioară, unică între mănăstirile noastre. O altă formă de împodobire scoasă la iveală cu acest prilej o constituie ornamentul de cărămidă care înconjoară cercul rozetelor şi arcadele ferestrelor, precum şi cruciuliţele artistic executate în ceramică şi amplasate în jurul rozetelor.

   - Pictura bisericii a fost făcută în frescă, în 1390-1391. Aceasta s-a păstrat numai în pronaos. În naos și în altar pictura a fost lucrată tot în fresca, în 1707, cu prilejul lucrărilor de reparații făcute ansamblului monahal de pe vremea lui Șerban Cantacuzino.  

   - Picturile murale de la Mănăstirea Cozia constituie bunuri ale patrimoniului cultural naţional de o valoare artistică şi documentară deosebită. În vederea sărbătoririi a 600 de ani de la urcarea pe tron a lui Mircea cel Mare şi punerea temeliei Mănăstirii Cozia, un colectiv de 12 pictori specialişti, cu doi coordonatori de lucrări Ion Neagoe şi Viorel Grimalschi, au lucrat la restaurarea picturilor murale.

   - În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea cel  Bătrân și al monahiei Teofanei, mama lui Mihai Viteazul, călugariță după moartea fiului ei, decedată în 1605. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale şi datează din 1938.

   - Mircea a murit la 31 ianuarie 1418 şi a fost îngropat la Mănăstirea Cozia, unde a fost adus de la scaunul său din Argeş. A fost înmormântat la 4 februarie 1418, nu la Biserica Domnească din Argeş unde zăceau înaintaşii săi, ci la cea mai frumoasă biserică de atunci, ctitoria sa de la Cozia. Pe mormânt a fost pusă o piatră mare care a fost distrusă, mormântul fiind profanat de mai multe ori. 

   - În cei peste 600 de ani de la întemeiere, multe mii de călugări au vieţuit şi s-au format aici, unii ajungând ierarhi vestiţi şi cunoscuţi oameni de cultură. 

   - Mânăstirea are două paraclise, unul cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” (1583), iar celălalt ”Duminica Tuturor Sfinţilor” (1710). Paraclisul din zid, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului”, aşezat în colţul de sud-est al mânăstirii, dateaza din anul 1583. Paraclisul zis brâncovenesc, aşezat în colţul de nord-est, este din cărămidă, având două case boltite şi un foişor. Datează din anii1710-1711.

Paraclisul de S-E

   - În faţa bisericii mari de la Mănăstirea Cozia, aproape de colţul sud-vestic al pridvorului, se află o fântână cu bazin de piatră de formă octogonală, înalt de 0,95 m, cu latura de 0,37 m, având la mijloc o cruce de piatră cu inscripţie. Este o lucrare tipică epocii lui Neagoe Basarab şi poartă numele de “fială”, “baptizer” sau “izvorul”. Aici, la Bobotează şi la Izvorul Tămăduirii, de la întemeiere şi până astăzi se sfinţesc apele spre tămăduirea bolnavilor şi pentru aghiazma mare care se păstrează pentru folosinţele de peste an.

   - În partea de sud-est a cetăţii Mănăstirii Cozia, în şase încăperi de la parter şi etaj, s-a organizat în anul 1983 un muzeu ce cuprinde o colecţie de vechi obiecte bisericeşti. Sunt expuse aici icoane vechi din secolele XIV-XIX, pictate pe lemn şi sticlă, obiecte de cult, tipărituri în limba română, cu caractere chirilice, precum şi tipărituri slavone şi greceşti. 

   - Încă din secolul al XIV-lea, când s-a construit biserica Mănăstirii Cozia s-au zidit şi chiliile. Ele formau incinta pentru adăpostirea monahilor.          

   - De pe mica faleză din spatele mănăstirii privim defileul măreţ al Oltului, a cărui spinare lucioasă, odată scăpată de strânsoarea defileului, şerpuieşte pe lângă zidurile mănăstirii. Imaginea maiestuoasă a muntelui se revarsă în sufletele noastre trezindu-ne din reveria medievală.

   - Într-un timp, Nicolae Ceaușescu reușise să lase câteva urme la Cozia, deși nu a vizitat mănăstirea decât o singură data, imediat după ce a devenit președinte. Chipurile lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu au tronat mai mulți ani în muzeul mănăstirii, alături de cele ale marilor domnitori care și-au adus contribuția la consolidarea fortăreței. Ceaușescu stătea aici, alături de Decebal, Burebista, Petru Voievod, Mircea Voievod, iar în ‘89 era încă aici. Înainte de Revoluție însă, vitraliile cu soții Ceaușescu au fost demontate, la sfatul unor „vizitatori străini” și ascunse în podul mănăstirii

   - Mulţi mânuitori ai condeiului, poeţi şi scriitori, au cântat Mănăstirea Cozia şi pe Mircea într-un stil şi într-un duh cu totul deosebit. Alexandru Vlahuţă face o frumoasă descriere a mănăstirii în"România pitorească". Cu ocazia unei vizite la mănăstirile de peste Olt, în 1842, Grigore Alexandrescu scrie cea mai inspirată poezie "Umbra lui Mircea la Cozia". Dimitrie Bolintineanu scrie poezia "Muma lui Mihai" impresionat de gestul intrării ei în monahism după asasinarea mişelească a unuia din cei mai mari domnitori ai Ţării Româneşti. Mihai Eminescu evocă figura plină de măreţie şi dârzenie a lui Mircea în geniala "Scrisoarea III", iar George Coşbuc inspirat de atmosfera Coziei scrie "Cântec demonic".