Mănăstirea Tismana

MĂNĂSTIRE DE MAICI

ADRESA:  Tismana, jud. Gorj, România

TELEFON: 0253.37.43.17

ANUL ÎNFIINŢĂRII:  secolul al XIV – lea (1378)

CTITOR: Cuviosul Nicodim cel Sfințit de la Tismana (1310-1406)

HRAM: ,,Adormirea Maicii Domnului” (15 august);  ,,Sfântul Nicodim” (26 decembrie)

CUM AJUNG: Mănăstirea Tismana se află la o distanță de: 34 km de Tg. Jiu, 80 km de Băile Herculane, 104 km de Horezu,  126 km de Craiova, 147 km de Râmnicu Vâlcea.

    Acces rutier: - pe DN67 Rm.Vâlcea - Horezu - Tg.Jiu, DN67D Tg.Jiu - Tismana - Mănăstirea Tismana;

                          - pe DN66 Hațeg-Petroșani-Defileul Jiului-Tg.Jiu, DN67D Tg.Jiu-Tismana-Mănăstirea Tismana  

                          - pe DN66 Craiova - Tg. Jiu, DN67D Tg. Jiu - Tismana - Mănăstirea Tismana.                                           - Autobuzele din autogara Tg. Jiu circulă de mai multe ori pe zi până la Tismana, unele dintre acestea ajungând chiar la poarta mănăstirii. Dacă autobusul merge doar până în comuna Tismana, nu-i motiv de supărare, drumul până la mănăstire prin padure și în susurul râului Tismana fiind foarte plăcut.
     Acces feroviar: Cea mai apropiată gară este cea din Târgu Jiu. De aici se pot lua autobuze spre Tismana.   

CAZARE: Sunt posibilități de cazare în cadrul mănăstirii. De asemenea, hotelul Arhondaric ,,Sf. Nicodim” Tismana este situat la o distanță de 300 m față de mănăstire și se adresează pelerinilor ce vizitează mănăstirea.

REPREZENTATIV: Mănăstirea Tismana este cel mai vechi așezământ monahal încă în funcțiune din Țara Românească.               

                  La început, biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Mai târziu, la realizarea celor nouă registre ale Sinaxarului s-a folosit un roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana.

               În 1944, la Tismana, în peștera Sfântului Cuvios Nicodim a fost ascuns Tezaurul Băncii Naționale a României, pentru a nu ajunge în mâinile armatei rusești. 

ÎN APROPIERE: Mănăstirea Tismana se află la o distanță de: 33 km de Ansamblul C. BRÂNCUȘI - Tg. Jiu,  92 km de Mănăstirea POLOVRAGI,  93 km de Peștera POLOVRAGI. 

DESCRIERE: 

   - Mănăstirea Tismana nu are nici pisanie săpată în piatră (actul de naștere al bisericilor noastre) nici primul hrisov domnesc de înzestrare. Cu toate acestea, documente legate de monument s-au păstrat cu prisosință, mai cu seamă pentru vremurile mai apropiate nouă.  

   - Ridicarea mănăstirii se poate plasa între anii 1375 (momentul refugierii obștei călugărești de la Vodița) și 1377-1378, data sfințirii ei, cunoscută dintr-o notiță scrisă pe spatele unui document de la Dan al II-lea.      

  - Documentele Tismanei trebuie luate în considerare nu în mod izolat ci strâns integrate complexului de evenimente care străbat istoria Țării Românești în ultima treime a veacului al XIV-lea. Pentru această vreme, însăși întemeierea unei mănăstiri nu este decât reflectarea unuia din aspectele luptei pentru păstrarea independenței naționale și pentru stăvilirea penetrației catolicismului la sud de Carpați.

   - Într-un peisaj fermecător, asemenea unui castel medieval cu bastioane la colţuri, Mănăstirea Tismana este aşezată pe vârf de stâncă, pe muntele Stârmina, înconjurată de culmi împădurite şi stâncoase, lângă gura întunecată a Peşterii Sfântului Nicodim şi de sub ale cărei ziduri ţâşneşte apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. 

   - Chiar toponimul geto-dacic “tismena” înseamnă: “cetate, loc fortificat cu ziduri”.  

   - Ctitorului mănăstirii, Cuviosul Nicodim cel Sfințit, îi aparține alegerea arhitecturii și a decorațiunilor acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu Negru Voievod (1377-1383), fiii acestuia și Mircea cel Bătrân (1386-1418).              

   - Descriind intrarea în mănăstire, Paul de Alep spune că a mers "pe o potecă îngustă de jur împrejurul clădirii, înainte de a ajunge la prima fereastră cu fier. În acest loc este o fântână cu apă tâșnitoare și, deasupra unui turn mare care slujește de poartă, sunt numeroase creneluri. După ce am trecut prin această poarte, am ajuns la o a doua, tot de fier, deasupra căreia este clopotnița". Astăzi, la intrare în incinta mănăstirii, două porţi mari de stejar armate cu benzi de fier oferă imaginea cetăţii de altădată. 

  - Biserica mănăstirii a fost sfințită la 15 august 1378 cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”. Arhitectura bisericii este în stil bizantin, specific secolului al XIV-lea, apropiindu-se ca arhitectură de bisericile contemporane din Macedonia și Muntele Athos, reprezentând caracteristici constructive românești.

   - Actuala biserică este zidită direct pe stâncă în plan triconic, cu turle pe naos, pronaos și pridvor.

                

   - În timp, mănăstirea a suferit modificări importante. În 1542, s-au reconstruit zidurile, după „model moldovenesc". Între anii 1844-1855, arhitectura bisericii s-a modificat, la interior şi la exterior. 

                 

   - La început biserica a fost zugrăvită într-o singură culoare, în ocru, cu figuri geometrice și florale. Prima pictură iconografică a fost executată abia în 1564 de pictorul Dobromir din Târgoviște. Această pictură în culori vegetale se află și astăzi pe pereții din pronaos fiind cea mai veche pictură bizantină ce se păstrează în Țara Românească. În anul 1732 se reface pictura din naos și Sfântul Altar. În pronaos fresca din1564 nu a fost distrusă, ci peste ea a fost aplicată o nouă frescă datată 1766, pictor fiind Dimitrie Diaconu. În 1955, în cadrul lucrărilor de restaurare conduse de G. Russu, s-a trecut la extracția frescei din 1766 din pronaos – caz unic în Europa. Fresca extrasă a fost încorporată în pereții muzeului mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. Totodată s-a restaurat și conservat prima pictură, din 1564. La realizarea celor nouă registre ale Sinaxarului s-a folosit un roșu oriental – culoare specifică doar Mănăstirii Tismana. 

   - O ultimă pictură a bisericii s-a făcut în pridvor, reconstruit în 1983 după planul Sfântului Nicodim și pictat în 1994 de pictorul Grigore Popescu. Aici, pentru prima dată sunt pictați toți sfinții daco-români descoperiți și canonizați în ultimii ani ai sec.al XX-lea, alături de toți sfinții români ce se prăznuiau.       

          

   - Sfântului Nicodim a trecut la cele veșnice în 26 decembrie 1406, la acestă dată sărbătorindu-se al doilea hram al bisericii. În  vârstă de 96 de ani, sfântul a fost înmormântat cu mare cinste în mormântul din pridvorul bisericii, pe care şi-l pregătise încă din timpul vieţii.

   - La şapte ani, fiind deshumat, trupul lui a fost găsit neputrezit; a fost aşezat într-o raclă în biserică şi a fost canonizat probabil de Patriarhia de Constantinopol (Basarab cel Tânăr vorbea deja despre Sfântul Nicodim într-un hrisov din 2 aprilie 1480). N-a fost însă voia sfântului căci, arătându-se în vis unui călugăr, i-a spus să ascundă sfintele moaşte şi numai degetul arătător să îl păstreze spre amintirea vieţuirii.

Trupul sfântului a fost astfel ascuns sub pardoseala bisericii până în secolul XVII; taina păstrându-se din stareţ în stareţ. Astăzi, din păcate, acest loc a rămas necunoscut.

   - În anul 1979, s-a realizat o raclă din argint, executată de artistul plastic Gheorghe Stoica, din București. În interiorul ei se găsesc trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Nicodim (degetul), Sfântului Ignație Teoforul și Sfântului Ioan Gură de Aur, împreună cu crucea de plumb purtată de Sfântul Nicodim. Racla este asezată în naos pe partea stângă, în față.

   - În 1955, frescă datând din anul 1766 a fost extrasă din biserică și încorporată în pereții muzeului mănăstirii și pe coridoarele chiliilor. 

   - La 1698, Cornea Brăiloiu, banul Craiovei, construiește casele egumenești.

   - Chiliile, încăperile stăreţiei şi arhondaricul (aripa mănăstirii în care sunt cazaţi oaspeţii) sunt amplasate în partea stângă, pe lângă zidul de protecţie. În fiecare dintre cele patru colţuri ale curţii se înalţă turnuri.

            

   - În capătul curții, pe dreapta, trecând printr-o portiță în zid, dăm peste bisericuţa bolniţei cu hramul Sfântul Nicolae, cunoscută astăzi sub numele de Paraclis, nu sunt  date anterioare lucrărilor de refacere pe care le-a efectuat Matei Basarab în 1650. Paraclisul Mănăstirii Tismana a fost construit cu multă îndrăzneală în afara incintei, la marginea de sud-est a platoului. Construcţia este mică şi foarte zveltă. 

   - În stânca din sudul bisericii,  dincolo de zidul mănăstirii, urcând câteva trepte în inima muntelui, se află peștera Sfântului Cuvios Nicodim. De altfel, la Tismana când el a adus un grup de călugări, primul loc de rugăciune a fost în grota aflată pe stânca de lângă mănăstire. 

   - În 1944, la Tismana a fost ascuns Tezaurul Băncii Naționale a României, pentru a nu ajunge în mâinile armatei rusești. După ce a fost pus la păstrare în una din pivnițe, tezaurul a fost mutat, pentru siguranță, în Peștera Mănăstirii. 

                    

   - Pentru oamenii acestei ţări, ca şi pentru oaspeţii de pretutindeni, Sfânta Mănăstire Tismana este unul din cele mai căutate şi mai preţuite locuri de reculegere şi închinare, altar de dăruită slujire, vatră de spiritualitate naţională, monument de cinstire superlativă a trecutului, prezentului şi eternităţii credinţei ortodoxe româneşti. Istoria celei mai vechi mănăstiri din Țara Românească - Tismana - ca și viața ctitorului ei Sfântul Cuvios Nicodim, au intrat de mult în legendă.