Cetatea HISTRIA

COMPLEX  MUZEAL – SIT ARHEOLOGIC

LOCALIZARE: loc. Istria, jud. Constanța, România

TELEFON: 0241.614.562

PROGRAM DE VIZITĂ:     8⁰⁰ - 20⁰⁰ (vara);    9⁰⁰ - 17⁰⁰ (iarna)

ANII ÎNTEMEIERII: Orașul Histria: - în jurul anului 657 î.Hr

                                     Muzeul de Arheologie– 1982

CUM AJUNG: Cetatea Histria se află la o distanță de:  48 km de Constanța,  85 km de Tulcea,  133 km de Brăila,  271 km de București.

      Acces rutier: - pe DJ226 Constanța - Mamaia - Năvodari - Corbu - Săcele - Istria, DJ226A - Cetatea Histria;

                           - pe DN22 Tulcea - Babadag - Mihai Viteazu, DJ226 - Istria, DJ226A Istria - Cetatea Histria;

                            - pe DN22D Brăila - Măcin - Ciucurova - Slava Rusă - intersecție DN22 - Baia - Mihai Viteazu, DJ226 Mihai Viteazu - Sinoe - Istria, DJ 226A Istria - Cetatea Histria.

      Acces feroviar: Cea mai apropiată gară este gara Constanța. Din Constanța până la Cetatea Histria drumul este complicat de parcurs fără o mașină personală, neexistând o cursă directă până la Istria.

CAZARE: În comuna Istria, în apropierea cetății, sunt vile, pensiuni, campinguri ce ofera cazare.

REPREZENTATIV:  Histria este cel mai vechi oraş atestat de pe teritoriul României, ruinele lui existând în momentul de faţă pe teritoriul administrativ al judeţului Constanţa, mai exact, al comunei Istria. Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum era denumită Dunărea de către greci.

                   Histria, colonie greacă așezată pe ţărmul dobrogean al Mării Negre (astăzi pe malul lacului Sinoe), a fost întemeiată către mijlocul secolului al VII-lea î.Hr. de către colonişti din Milet (conform ştirilor transmise de Eusebius, o posibilă dată a întemeierii ar fi de plasat în anii 657/656 î.Hr., iar după tradiţia menţionată de către Ps.-Skymnos, anul 630 î.Hr. ar putea reprezenta data fondării cetăţii) şi a existat vreme de 14 secole, până în sec. al VII-lea d.Hr.. Ea este cea mai veche colonie greacă din vestul Pontului Euxin şi una dintre primele întemeiate în bazinul acestei mări, fiind în acelaşi timp primul oraş atestat pe teritoriul actualei Românii.                  

                  În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, monedă proprie în jurul anului 480/475 î.Hr.. Este vorba despre monede de argint turnate, care au pe avers simbolul orașului.

                După ce a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, cetatea a fost amplu cercetată de către Vasile Pârvan (1914 - 1927) şi, de atunci, cercetările arheologice continuă fără întrerupere.

DESCRIERE:  
  - Complexul este format din Muzeul Cetăţii Histria şi ruinele oraşului greco-roman. 

 - Muzeul Cetății Histria -             

   - Înainte de a pătrunde în parcul arheologic propriu-zis, vizitatorul ce poposeşte la Histria va fi întâmpinat de muzeul care adăposteşte unele dintre cele mai importante descoperiri din cetate şi din teritoriul său: piese de arheologie greacă, romană şi bizantină.

   - Colecţia este alcătuită din vase ceramice şi de piatră, obiecte de uz personal şi casnic, sculpturi, piese de arhitectură, inscripţii. Ele sunt repartizate pe epoci (greacă şi romană, romană târzie), urmărindu-se succesiunea lor în timp. Astfel, sălile de la parter sunt destinate Histriei arhaice, clasice şi elenistice, iar cele de la etaj Histriei romane şi romane târzii.

         

   - În prima sală, după o vitrină în care sunt expuse principalele publicaţii referitoare la Histria, urmează alte cinci ce cuprind fragmente ceramice aparţinând culturilor Hamangia (eneoliticul timpuriu, cca 5000–4500 î.Hr.) şi Babadag (secolele XI–VII î.Hr.). Între ele o statuie menhir, descoperită la Hamangia (Baia) într-un tumul ce datează de la începutul epocii bronzului (începutul mileniului al III-lea î.Hr.).

   - Urmează o serie de vitrine ce cuprind ceramică arhaică (sfr. sec. al VII-lea–secolul al VI-lea î.Hr.): greco-orientală (boluri,amfore de Clazomene), corintică, atică cu figuri negre, fragmente de vase de piatră, statuete votive de teracotă, un pond de malahit.

   - Nu putem trece în sala următoare fără a atrage atenţia asupra fragmentului de kuros(marmură, 560–550 î.Hr. probabil stil milesian) şi a unui foarte frumos capitel de antă, datând din prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr..
   - Alături de acest impozant capitel, alte fragmente arhitectonice din marmură, aparţinând decoraţiei aceluiaşi edificiu sau altor temple, întregesc imaginea excepţionalei dezvoltări a cetăţii în secolele al V-lea şi al IV-lea î.Hr.. 

   - Din aceeaşi epocă datează şi cada de baie, refolosită ca sarcofag în necropola identificată în satul Istria, precum şi elementele constitutive ale acoperişurilor templelor din zona sacră.

   - Vizitatorul are posibilitatea să vadă impresionanta serie de amfore prin care ajungeau la Histria rafinatele produse ale însoritului spaţiu egeo-mediteranean (vinuri, uleiuri) provenind din Thasos, Sinope, Rhodos, precum şi din alte cetăţi. Un loc aparte îl ocupă vasul din faianţă de certă producţie egipteană din secolul al III-lea î.Hr..

   - Părăsind sălile de la parter, vizitatorul poate admira o serie de altare, stele şi alte sculpturi cu caracter votiv sau funerar. De asemenea, pe lângă obiectele de uz comun (ceramică, opaiţe) sau cele de port şi de podoabă, pot fi văzute eşantioane din placajele de marmură ale pereţilor, fragmente de tencuială şi de mozaic, tuburi ceramice aparţinând sistemului de aducţiune a apei şi de încălzire.  

                                                                              - Fragmente arhitectonice de la Templul Zeului Theos Megas -

 

   - În continuare, pot fi văzute o serie de vitrine în care sunt expuse diverse obiecte datând din epoca romană timpurie (secolele II–III d.Hr): ceramică de diverse forme, obiecte de podoabă, obiecte din os, ponduri (greutăţi pentru cântar), greutăţi pentru plasa de pescuit, opaiţe din lut, vase din sticlă. Se adaugă numeroasele fragmente sculpturale aparţinând acestei epoci, dedicate unor divinităţi ca Dionysos, Cybele, Minerva, Thanatos, Mithras, Cavalerul Trac.

   - Ultima parte a traseului este rezervată epocii romane târzii (bizantine) şi celei medievale. Astfel, după ce vizitatorul a avut ocazia să afle informaţii utile şi să se familiarizeze cu perioada romană timpurie, el este condus pe firul cronologic al exponatelor spre ultimele perioade de locuire de la Histria. 

   - În dreptul bazei lui Apollo, se află expusă cea mai impozantă inscripţie găsită vreodată la Histria. Ea a fost descoperită, aşa cum se precizează în capitolul dedicat Incintei romane târzii, la poarta mare a acesteia, unde era folosită ca prag. Inscripţia datează din anul 138 d.Hr. şi conţine lista “onorabililor gerusiei de după a doua înfiinţare”.

   - În sfârşit, pe peretele din faţa fragmentelor templului dedicat Marelui Zeu, vizitatorul poate lua contact cu ultima mare descoperire de la Histria, şi anume, bazilica episcopală din secolul al VI-lea d.Hr.

- Ruinele Cetății Histria - 

   - Ieșind din muzeu și îndreptându-te spre cetatea propriu-zisă, trecem pe lângă unele piese  arheologice expuse liber și pe lângă locul în care s-a aflat vechiul muzeu al Histriei.

   - Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare. Numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți și era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană. Străzile erau pavate cu piatră și posedau atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion).

 - Zidul de incintă-

   - În prezent, se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră.

   - Pentru epoca greacă se remarcă “zona sacră”, cu templul lui Zeus și templul Afroditei, precum și resturile de locuire de pe platoul pe care se află așezarea civilă. Din perioada romană imperială (sec. II – III d.Hr.), datează edificiile termale ale orașului și rețeaua stradală. 

  

   - La vremea construirii cetății, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare. 

   - Cele mai multe monumente aparțin epocii romano-bizantine (secolele al IV lea – al VII-lea d.Hr.) și ele se află în interiorul cetății târzii: bazilici civile sau paleocreștine, piețe publice, magazine, cartiere de locuințe cu caracter rezidențial (domus) sau economic. De asemenea, săpăturile au oferit un bogat material arheologic, cea mai mare parte, fragmente arheologice remarcabile, fiind expusă în muzeul cetății.

   - Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerare (movile de pământ sau de piatră, de formă conică sau piramidală, ridicate deasupra unui mormânt în scop de protecție) și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerarea. 

                  

- Ruinele unor locuințe din Cetatea Histria - 

   - Încărcată de istorie, presărată cu vestigii atât de valoroase scoase la lumină, Cetatea Histria merită vizitată, așa că dacă aveți drum spre litoral, nu ezitați să treceți și pe aici.

 - Scurt ISTORIC al Cetății HISTRIA -

   - Cetatea Histria a fost întemeiată la mijlocul secolului al VII-lea î.Hr.(anul 657 î.Hr. după Eusebius) de colonişti veniţi din Milet. Oraşul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani, începând din perioada greacă şi până în epoca romano-bizantină. După o distrugere violentă, către sfârşitul sec. al VI-lea î.Hr., în plină perioada clasică, un nou zid de incintă reduce la jumătate suprafaţa iniţială a oraşului. În această perioadă, Histria cunoaşte un regim democratic, aderarea la Liga Maritimă Ateniană, comerţ intens şi chiar monedă proprie.

   - Încercarea primului val de sciţi de a se stabili în sudul Dunării, precum şi răzvrătirile cetăţilor pontice împotriva lui Lysimach aduc cetăţii o nouă distrugere, către sfârşitul sec. al IV-lea î.Hr. În secolele următoare , oraşul se reface şi trăieşte o nouă înflorire, mai ales primele prin alianţele cu unele căpetenii ale geţilor (Zalmodegikos, Rhemaxos). Secolul I î.Hr. aduce noi frământări şi pericole externe: regele Pontului, Mithridates VI Eupator, trimite trupe la Histria, iar, în anul 72 î.Hr., primele armate romane scot coloniile vest-pontice de sub influenţa lui Mithridate. Câţiva ani mai tarziu, regele geto-dac Burebista cuprinde cetatea sub stăpânirea sa. Odată cu moartea lui Burebista, cetatea trece sub stăpânire romană, încheindu-se astfel perioada de autonomie. Sub stăpânirea romană cetatea cunoaşte o nouă înflorire.

   - Abandonarea orașului are loc în sec. al VII-lea d.Hr.. Unul din motivele abandonării orașului este și dispariția vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razelm-Sinoe.