Mănăstirea Comana

MĂNĂSTIRE DE CĂLUGĂRI

ADRESA:  Str. Radu Șerban nr. 392, com. Comana, jud. Giurgiu, România

TELEFON: 0246.283.075;   0724.215.607

ANUL ÎNFIINŢĂRII:  1450

CTITOR:  Vlad Țepeș

HRAM: Sf. Nicolae (6 decembrie)

CUM AJUNG: Mănăstirea Comana se află la o distanță de:  28 km de București,  45 km de Giurgiu, 89 km de Alexandria.

     Acces rutier: - pe DN5 București - Jilava - Adunații-Copăceni - Călugăreni, DJ411 - Mănăstirea Comana;

                     - pe DN5 București - Jilava - 1Decembrie - Adunații-Copăceni, DN5A - Grădiștea, DJ412A   Grădiștea - DJ411 Mănăstirea Comana.

     Acces feroviar: Cel mai apropiat nod feroviar este gara Comana.

CAZARE: În lăcașul mănăstirii sunt locuri de cazare.

REPREZENTATIV: Mănăstirea a fost reînființată în 1991.

               În curtea mănăstirii Comana există un mic panou cu câteva date despre voievodul Vlad Țepeș şi, alături, o modestă piatră de mormânt, cu inscripţia aproape ştearsă, care, conform călugărilor, ar aparţine mormântului acestuia. Cercetările arheologice desfăşurate între anii 1970-1975 au stabilit că necropola din preajma bisericuței a fost folosită în a doua jumătate a secolului al XV-lea şi prima jumătate a secolului al XVI-lea, iar lângă pronaosul bisericii au fost descoperite rămăşiţele unui bărbat decapitat, fără niciun însemn domnesc, despre care se crede că ar fi ale lui Vlad Ţepeş.               

                 De la mănăstire se poate continua drumul spre Parcul natural Comana, urmărind semnele existente. 
ÎN APROPIERE: Mănăstirea Comana se află la o distanță de: 51 de Mănăstirea PASĂREA, 77 km de km Mănăstirea SITARU (Balamuci) .              

DESCRIERE:   
   - Mănăstirea Comana, a fost ctitorită de Vlad Țepeș în anul 1461, ca o mănăstire-cetate, care însă s-a ruinat până la finele secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost înălțată mănăstirea era odinioară o insulă în mijlocul mlaștinilor, iar accesul se făcea pe o poartă aflată în nordul incintei, după ce se traversa un pod de lemn. 

   - Vestigiile descoperite între anii 1970-1971 au scos la iveală o biserică, fundația unui turn-clopotniță, urmele unor chilii modeste și o parte dintr-un cimitir, toate aflându-se pe locul mănăstirii de astăzi, sub nivelul de construcție al zidurilor de incintă. Cercetările au stabilit că necropola din preajma bisericuței a fost folosită în a doua jumătate a secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea, perioadă ce cuprinde anii de domnie a mai multor domnitori de la Vlad Țepeș la Neagoe Basarab.

   - La 1667 este înmormântat la Comana Drăghici Cantacuzino, feciorul Elinei, care moare la Constantinopol și e adus în țară de fiul său Șerban. Tot aici va fi înmormântat mai apoi și Constantin, fiul spătarului Drăghici, după cum reiese din inscripția pusă pe mormânt la 1699 de Șerban. Prin aceste înmormântări succesive, se relevă trecerea Comanei în seama Cantacuzinilor din ramura lui Drăghici, biserica, ctitorie domnească, devenind loc de înhumare a acestora. 

Pictura din pridvorul mănăstirii

   - La sfârșitul sec. al XV-lea, mănăstirea a fost reclădită de boierul Radu Șerban, pe ruinele rămase de la vechea mănăstire. În biserica cu hramul Sf. Nicolae, va comanda ca, pe zidul de la intrarea în pronaos, să fie zugrăvit împreună cu soția sa Elina, așa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. În 1609, după ce a devenit domnitor, Radu Șerban pune să se adauge însemnele domnești în pictura bisericii. Pisania nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699-1700 cu o alta, a strănepotului său, Șerban Cantacuzino. Acesta va cinsti însă cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l deasupra intrării ca prim ctitor al zidirii pe care o reface.

   - În 1699, Șerban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire au fost efectuate în stil brâncovenesc, stil dezvoltat de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 – 1654), Șerban Cantacuzino (1676 – 1688) și Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714).

   - Mănăstirea Comana s-a aflat în centrul atenției în timpul luptelor antiotomane din 1657-1662, precum și în vremea războiului ruso-austro-turc din 1768-1774.

   - Afectată de războaie și de proastă gospodărire, mănăstirea s-a degradat treptat. În anul 1728, Mănăstirea Comana este închinată Patriarhiei Sfântului Mormânt din Ierusalim de către Nicolae Mavrocordat. Prin această închinare, mănăstirea începe să-și piardă din averi și moșii.

   - După secularizarea averilor mănăstirești din 1863, călugării greci părăsesc Comana. De la această data nu s-a mai făcut nici o reparație timp de peste 100 de ani, toate moșiile fiind expropriate, iar mănăstirea devenind biserica parohială a satului. La 1877, în timpul Războiului de Independență, Prefectura județului a fost gazduită în localul fostei mănăstiri. La sfârșitul secolului trecut locuia într-o aripa arendașul moșiei, iar în cealaltă funcționa Școala satului.

În stânga - icoana făcătoare de minuni a Sfântului Nicolae

   - În biserica mănăstirii se află racla cu o parte din rămășițele trupești ale Sfintei Ecaterina.

   - Săpăturile arheologice întreprinse în 1970-1971 au precizat multe din datele și fazele de construcție. În baza acestor cercetări, s-au efectuat lucrări de restaurare a întregului complex. Biserica grav afectată de cutremurele din 1977 și 1986 a fost consolidată în întregime în 1988-1990, urmând ca în anii următori să fie repictată.

   - La 1 august 1992, Mănăstirea Comana redevine mănăstire de călugări, cu viață monahală de obște, după aproape 130 de ani de la secularizarea lui Cuza. Primul ei stareț a fost părintele Arhimandrit Irineu Iurașcu. Greutățile începutului nu au fost puține. Părintele a reușit să amenajeze câteva chilii pentru primii călugări. S-a început și pictarea bisericii, terminată în 1998.

   - În anul 1932, pe baza indicațiilor date de Nicolae Iorga, în incinta mănăstirii a fost construit Mausoleul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial.

   - Ansamblul mănăstiresc fortificat de la Comana este construit din cărămidă, din construcția inițială păstrându-se, restaurate, doar latura de nord și vest a chiliilor, iar în stare de ruină mai durează zidul de pe latura de est și un fragment lipit de turn.

   - Situată pe malul Neajlovului, această mănăstire este așezată într-un cadru natural deosebit. În spatele ei și a zidului cetății a fost amenajat malul râului, la care se coboară pe o scară de lemn, unde pe fiecare treaptă este trecută câte o virtute și câte un păcat (scara pocăinței).

 - Parte din ponton și SCARA POCĂINȚEI - 

   - ,,E normal ca după o întrerupere de o sută de ani, să fie multe de construit, dar nu suntem aici doar pentru a ridica ziduri. Dacă ne pierdem liniștea și firescul, dacă ne uităm menirea, n-am făcut nimic" – Starețul mănăstirii.