Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși

ADRESA: Parcul Central, Parcul Coloanei fără sfârșit, Târgu Jiu, jud. Gorj, România
ARTIST: Constantin Brâncuși

CUM AJUNG: Orașul Tg. Jiu se află la o distanță de: 68 km de Horezu,  113 km de Râmnicu Vâlcea,  113 km de Craiova,  133 km de Hunedoara. 

    Acces rutier: - pe DN67 Râmnicu Vâlcea - Horezu - Tg. Jiu - Ansamblul sculptural C.Brâncuși;

                          - pe DN66 Simeria - Hațeg -Petroșani -Defileul Jiului -Tg.Jiu -Ansamblul sculptural  C.Brâncuși; 

                          - pe DN6 Craiova - Filiași, DN66 Filiași - Rovinari - Tg.Jiu - Ansamblul sculptural C.Brâncuși.

    Acces feroviar: Cea mai apropiată gară este cea din orașul Tg. Jiu.      

  

Pe hartă este trasat drumul de la Parcul Central (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului) la Parcul Coloanei fără sfârșit (Coloana Infinitului).

CAZARE: Sunt posibilități diverse de cazare atât în orașul Tg. Jiu cât și în apropierea acestuia.

REPREZENTATIV: Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu are ca locație o axă imaginară (Calea Eroilor) care străbate orașul de la apus spre răsărit, având o lungime totală de 1275m. Pornind de la Masa Tăcerii, amplasată în Parcul Central, pe malul râului Jiu, care este legată prin Aleea Scaunelor de Poarta Sărutului, axa continuându-se cu Biserica Ortodoxă Sfinții Apostoli și sfârșind cu Coloana Recunostinței Fără Sfârșit (Infinitului), amplasată în parcul de la intrarea de răsărit a municipiului Târgu Jiu.           
ÎN APROPIERE: Orașul Târgu Jiu se află la o distanță de: 33 km de Mănăstirea TISMANA,  55 km de Mănăstirea POLOVRAGI,  56 km de Peștera POLOVRAGI,  72 km de Mănăstirea HOREZU (HUREZI),  81 km de Mănăstirea BISTRIŢA - Vâlcea,  86 km de Mănăstirea ARNOTA,  95 km de Mănăstirea DINTR-UN LEMN,  95 km de Mănăstirea SURPATELE,  96 km de Mănăstirea GOVORA.

DESCRIERE: 

   - Complexul Constantin Brâncuși de la Tg. Jiu începe cu Masa Tăcerii. Potrivit exegeților artei brâncușiene, Masa Tăcerii reprezintă masa la care stau flăcăii satului și  ţin un ultim sfat înainte de a pleca pe front.  ,,În jurul Mesei ei, în 1938, au fost grupate scaunele-clepsidră rotunde, două câte două, dar artistul nu le-a lăsat astfel, punându-le la egală distanţă faţă de masă şi între ele, subliniind prezenţa imaginară a unui cerc semnificativ. - Prof. Dr. Ion Mocioi ” Cele 12 scaune ce o înconjoară reprezintă timpul dispus în clepsidre.

   - Opera a fost începută în anul 1937 şi definitivată în 1938.

             

   - Masă este rotundă din travertin gălbui de Banpotoc, cu un diametru de 2,15 m, 45 cm grosime, susţinut de un picior central cu diametrul de 1,75 m.  Scaunele, cioplite din piatră de Câmpulung, au înălţimea de 55 cm şi diametrul de 45 cm.

   - Parte a axei ce unește cele 3 sculpturi este Aleea Scaunelor din Parcul Central, alee ce unește Poarta Sărutului de Masa Tăcerii. A primit această denumire deoarece Brâncuși a dispus pe o parte și celalată 30 de scaune de piatră, în formă de clepsidră.

               

   - Poarta Sărutului arată ca un arc de triumf, simbolizând triumful vieții asupra morții, poarta prin care se face trecerea spre o altă viață.

   - Pe fețele fiecărei coloane se regăsește simbolul sărutului, două jumătăți ale unui cerc, caracteristic operei lui Brâncuși. Motivul sărutului ar putea fi interpretat și ca ochii care privesc spre interior.

   - Bolta porții are un ornament liniar delicat: este o continuitate de arcuri mici, iar mai sus, pe trei linii orizontale, întâlnim continuarea unor forme ovale identice.

   - Poarta Sărutului este construită din travertin de Banpotoc. Întreaga lucrare este dispusă pe un ax de oțel încastrat într-o fundație de beton cu latura de 5,32 m. Ea are lațimea de 6,45m, înălțimea de 5,13m și grosimea de 1,69m. Aceasta a fost amplasată pe locul ei, în Parcul Central, în luna octombrie 1937 și a fost sculptată în prima parte a anului 1938, fiind finalizată la 20 septembrie.
   - Constantin Brâncuși a fost ajutat în executarea acestei  lucrări de alți doi cioplitori în piatră: Ion Alexandrescu din București și Golea din Dobrița.

             

   - Proaspăt întors de la Paris, C. Brâncuși îi propune Arethiei Tătărascu, soția primului ministru Gheorghe Tătărăscu, ridicarea unei coloane cu 30 de moduli octoedrici, care să reprezinte o replică elaborată a stâlpului de la prispele oltenești. Încă din 1918, pe Brâncuși îl obseda forma unei astfel de coloane iar nenumăratele experimente în lemn, schițele și fragmentele de coloană au stat la baza celui mai controverat și disputat obelisc: Coloana Recunoștinței fără sfârșit, uneori denumită cel mai des și greșit Coloana Infinitului de la Târgu Jiu.

   - După câteva discuții și încercări, Brâncuși decide să se limiteze la 16 moduli (15 întregi și al 16-lea jumatate la baza coloanei, jumatate la vârf simbolizând jumătatea anului 1916 - data aproximativă a intrării României în cel de-al doilea război mondial). 

   - Ajungând în Tg. Jiu și văzând disponibilitatea familiei Tătărăscu pentru realizarea unui monument somptuos și semnificativ, Brâncuși decide să nu se limiteze la realizarea unei singure opere și crează un ansamblu sculptural care va depăși „caietul de sarcini” primit.               

   - În 1937, Brâncuși pune bazele acestui monument. Coloana înaltă de 29,35m este structurată pe trei părți distincte pentru care s-a acordat o atenție specială. Prima, nucleul coloanei, este o țeavă cu secțiune pătrată realizată din oțel de Reșița. A două este fundația, un trunchi de piramidă cu baza mare în jos care ajunge până la 5m sub pământ, realizată din beton. Aceasta încastrează modulul de jos al coloanei și s-a dovedit a fi suficient de solidă în jurul anului 1950, când niște tineri comuniști zeloși au decis dărâmarea cu forțe proprii a monumentului. Văzând că nu reușesc sub nici o formă să clintească din temelie coloana, s-au lăsat pagubași. Cea de-a treia parte componentă, o reprezintă blocurile sau „mărgelele” cum le numea Brâncuși, turnate din fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroșani și alămite pe loc, un an mai târziu, prin pulverizare, metodă pentru prima oară folosită în România. 

   - Coloana a fost restaurată în perioada 1998 – 2000 când și-a redobândit culoarea aurie.

             
   - Pentru Brancuși, o opera monumentală nu poate fi legată de o simplă schimbare de scară. Cu ansamblul de la Târgu Jiu, el modifică conceptul de monument care nu se mai impune prin caracteristicile sale formale autonome, ci prin relația pe care sculpturile o întrețin unele cu altele, cu mediul lor și cu deplasarea  privitorului.