Cetatea Neamţului (Neamț)

CETATE MEDIEVALĂ

ADRESA: marginea de nord-vest a oraşului Târgu Neamţ, jud. Neamţ, România

ANUL CONSTRUCŢIEI: sfârşitul sec. al XIV-lea

CTITOR: Petru I Muşat
CUM AJUNG: Cetatea Neamţ (cunoscută și sub numele de Cetatea Neamţului) se află la marginea de nord-vest a oraşului Târgu Neamţ. Orașul Târgu Neamț se află la o distanță de: 32 km de Pașcani, 39 km de Piatra Neamț,  100 km de Iași,  104 km de Bacău,  388 km de București.
              Acces rutier: - pe DN15 Bacău - Piatra Nemț, apoi DN15C Piatra Neamț - Târgu Neamț;
                                    - pe DN15 Bicaz - Piatra Neamț, apoi DN15C Piatra Neamț - Târgu Neamț;
                                    - pe DN15B Poiana Largului - Pipirig - Târgu Neamț;
                            - pe DN28 Iași - Târgu Frumos,  DN28A Târgu Frumos - Pașcani - Moțca, DN2 Moțca - Cristești, DN15B Cristești - Târgu Neamț;
                                    - pe DN2 Suceava - Fălticeni, DN15C Târgu Neamț.
              Acces feroviar: Cea mai apropiată gară este cea din Târgu Neamț.

PROGRAM DE VIZITĂ:  09:00 - 19:00 (vara)  |  09:00 - 17:00 (iarna)  

TARIF INTRARE: adulti: 5 lei | copii: 3 lei  

                               -amatorii de fotografii vor fi nevoiţi să plătească o taxă foto de 10 lei

CAZARE: Se găsește cazare în oraşul Târgu Neamţ.

REPREZENTATIV: Cetatea Neamţ face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepţională din România. Apariţia şi existenţa sa sunt strâns legate de istoria locului, a cărei vechime coboară cu mai bine de şapte milenii în negura timpului.

ÎN APROPIERE: Cetatea Neamț se află la o distanță de:  14 km de  Mănăstirea AGAPIA,  15 km de Mănăstirea VĂRATEC,  17 km de Mănăstirea NEAMȚ,  19 km de Schitul SIHLA și Peştera SF.TEODORA de la SIHLA,  20 km de Mănăstirea SECU,  23 km de Mănăstirea SIHĂSTRIA,  59 km de Mănăstirea SF. IOAN cel Nou-Suceava, 65 km de Mănăstirea DURĂU,  71 km de Mănăstirea VORONEŢ,  72 km de Mănăstirea HUMORULUI,  75 km de Salina CACICA,  78 km de Barajul BICAZ,  98 km de Mănăstirea MOLDOVIŢA.

DESCRIERE: 

   - Cetatea Neamţ se află localizată pe stânca Timuş de pe culmii Pleşului (numită şi Dealul Cetăţii), la o altitudine de 480 m şi la o înălţime de 80 m faţă de nivelul apei Neamţului. De aici străjuia valea Moldovei şi a Siretului ca şi drumul care trecea peste munte în Transilvania.

                
   - Cetatea a fost construită la sfr. sec. al XIV-lea de Petru I Muşat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviţă. A fost menţionată pentru prima dată la 2 februarie 1395, în timpul expediţiei regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei, asupra Moldovei.

   - Fortificaţiile Cetăţii Neamţ reprezentau un avanpost important în lupta de apărare a graniţei de vest a Moldovei, a trecătorilor Carpaţilor Răsăriteni, pe unde putea veni asupra statului moldovenesc primejdia cea mai mare (la acea vreme regatul maghiar îşi manifesta politica de continuă expansiune teritorială spre est).

   - Cetatea Neamţ străjuia valea Moldovei şi a Siretului, ca şi drumul care trecea peste munte în Transilvania, de la Târgu Neamţ spre Pipirig, peste Petru Vodă, prin Poiana Largului spre pasul Tulgheşului. Fiind una din cele mai bine întărite cetăţi de care a dispus statul medieval moldovenesc, Cetatea Neamţ a fost prezentă în evenimentele de primă importanţă pe care le-a cunoscut această parte de ţară .

   - Numele cetăţii provine, se pare, de la hidronimul de "Neamţ" pe care îl poartă râul care curge pe sub poala muntelui şi de la care şi-au luat numele oraşul şi mănăstirea din apropiere. Mult timp, centrul politic al regiunii a fost oraşul de pe apa Neamţului (Ozana), numele de Neamţ extinzându-se apoi asupra ţinutului şi judeţului, aşa cum şi oraşul Piatra, după mijlocul secolului al XIX-lea, va deveni Piatra-Neamţ.

 În perioada 2007-2009, Cetatea Neamţului a fost reabilitată cu fonduri europene. Ea a fost redată circuitului turistic naţional şi internaţional la 4 iulie 2009.

   

   - Cetatea Neamţ este construită din piatră de râu (folosită atât ca elevaţie cât şi ca umplutură a zidurilor), din piatra de carieră (folosită la arcade, pervazuri, piloni şi contraforţi) şi rocă de gresie verzuie.

   - În cetate se pătrundea pe o poartă ("poarta muşatină") aflată pe la mijlocul zidului nordic.

   - Fortul muşatin are forma unui patrulater cu laturi inegale; latura de nord are 38,50 m, latura de sud 37,50 m, latura de est 47 m şi latura de vest 40 m. Zidurile sunt groase de aproape 3 m şi aveau iniţial o înălţime de circa 12-15 m, fiind susţinute şi consolidate în exterior de 18 contraforţi puternici, de formă prismatică, care corespund pe direcţia zidurilor interioare. 

   - În cele patru colţuri ale fortului muşatin, se află turnuri de apărare care nu sunt plasate în exteriorul zidurilor, ca la cetăţile Suceava şi Şcheia construite în aceeaşi perioadă, ci încadrate direct în scheletul de ziduri.

   - Majoritatea încăperilor din cetate erau destinate soldaţilor, cetatea având rol de apărare, ea nefiind locuită de domnitor, familia sa sau de sfetnici apropiaţi, decât în caz de pericol. În mod obişnuit, aici se aflau aproximativ 300 de oameni.

   - În mijlocul fortului se afla o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuinţări. În mijlocul curţii se află o fântână.

   - Încaperile din curte sunt repartizate astfel:

       - pe latura de est se aflau închisoarea, monetăria, camera de provizii şi cuhnea (bucătăria) - la parter şi demisol, "neagra temniţă", paraclisul "Sf. Nicolae", cameră de locuit, camera pârcălabului şi camera domniţelor - la etaj;

         - pe latura de vest se aflau sala armelor - la demisol şi parter, sala de sfat şi judecată, o sală de trecere, un iatac şi o cameră de taină - la etaj;

          - pe latura de sud se afla un lapidarium - la demisol şi parter şi o terasă - la etaj;

          - pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă.

Închisoarea

Spaţiu pentru provizii

Bucătăria

Paraclisul ,,Sf. Nicolae"

                     Sala sfatului

Sala armelor

Neagra temniţă

                    Cetatea Neamţ a fost pentru mult timp un centru al universului local, o lume cu aură de legendă, reflectată adesea în nemuritoare pagini ale literaturii româneşti.

   - În lucrarea sa monografică, ,,Descriptio Moldaviae”, scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, omul de cultură Dimitrie Cantemir a descris astfel Cetatea Neamţ:

                  „Neamţul, cetate aşezată pe râul cu acelaşi nume, care este zidită pe un munte foarte înalt şi e atât de întărit din fire, încât pare să înfrunte orice atac vrăjmaş. A fost de multe ori atacată, dar n-a fost cucerită decât de două ori: o dată de turci, sub domnia lui Soliman, şi o dată în vremurile noastre de Ioan Sobieski, craiul Lehiei. Dar ea n-ar fi fost luată, dacă foamea nu i-ar fi silit pe cei câţiva moldoveni aflaţi înlăuntru ca s-o apere, s-o dea în mâinile leşilor, după o împresurare de mai multe zile. Odinioară cetatea avea un zid îndoit şi numai o poartă, după aceea însă, când turcii au stricat zidul dinafară, moldovenilor nu le-a mai rămas decât cel dinlăuntru. Înainte ca Moldova să fi fost închinată turcilor, la izbucnirea războaielor, voievozii îşi trimiteau copiii şi averile în această cetate, aproape de nebiruit; şi astăzi încă ea este locul de scăpare foarte sigur pentru locuitori, când sunt atacaţi de vecinii lor. Din această pricină şi înainte vreme voievozii şi-au clădit aici palate destul de mari, care se văd încă şi acum; însă nu li se poartă de grijă aşa cum s-ar cuveni.”