Mănăstirea Curtea de Argeș

MĂNĂSTIRE DE CĂLUGĂRI

ADRESA: Str. Basarabilor nr. 1, Curtea de Argeș, Jud. Argeș, România

TELEFON: +40.248.721.735;  +40.248.722.223

ANUL ÎNFIINŢĂRII: Ridicată de Neagoe Basarab (între 1514-1517) și desăvârșită de Radu de la Afumați (în 1526)

CTITORI: Neagoe Basarab și Radu de la Afumați

HRAMUL: ,,Adormirea Maicii Domnului” (15 august) – Biserica mare

                   ,,Sfânta Filofteia” (7 decembrie) – Paraclisul mănăstirii

CUM AJUNG: Mănăstirea Curtea de Argeș se află la o distanță de: 36 km de Pitești,  37 km de Râmnicu Vâlcea,  45 km de Câmpulung Muscel,  79 km de Horezu,  115 km de Râșnov,  129 km de Brașov,  146 km de București,  146 km de Târgu Jiu.

    Acces rutier: - pe DN7C Tranfăgărășan (acces numai vara) - Curtea de Argeș -Mănăstirea Curtea de Argeș;

                      - pe A1 București - Pitești, DN7C Pitești - Curtea de Argeș -Mănăstirea Curtea de Argeș;

             - pe DN67 TârguJiu - Horezu - RâmnicuVâlcea, DN73C RâmnicuVâlcea - Curtea de Argeș  - Mănăstirea Curtea de Argeș;
                      - pe DN73 Brașov -Rucăr -Câmpulung - DN73C -Curtea de Argeș -Mănăstirea Curtea deArgeș;

                 - pe DN7 Arad - Deva - Sebeș - Sibiu - Râmnicu Vâlcea, DN73C Râmnicu Vâlcea -Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel.

    Acces feroviar: Cea mai apropiată gară este cea din Curtea de Argeș.

CAZARE: La câteva sute de metri de mănăstire se află pensiunea ,,Casa Pelerinul”, ridicată de Arhiepiscopia Argeșului pentru credincioșii care doresc cazare. La ,,Casa Pelerinului”, oaspetii nu trebuie să uite că sunt cazați lângă un lăcaș sfânt și sunt obligați să respecte regulile mediului monahal. 

           - Tel/Fax: +40 (248) 723189; +40 (248) 723289; +40 (248) 723389

           - E-mail: casapelerinul@yahoo.com

                   De altfel, în zonă, doritorii au de unde alege între multele pensiuni de toate categoriile.

REPREZENTATIV: Mănăstirea de la Curtea de Argeș este unul din cele mai important monumente din România. Dincolo de arhitectura care o face unul din cele mai frumoase obiective turistice, este un loc îngropat în istorie, învelit în legende fascinante, ocrotit de moaștele sfinților și păzit de lespezile mormintelor voievozilor și regilor României.

               La vremea ei, a fost unul din cele mai frumoase mănăstiri din estul Europei. Construite pe locul primei Mitropolii a Țării Românești de către primii Basarabi, mănăstirea adăpostește mormintele unora din cei mai luminați voievozi: ctitorii Neagoe Basarab și Radu de la Afumați.

                Mănăstirea Curtea de Argeș, așa cum o știm noi astăzi, și-a schimbat înfățișarea de-a lungul timpului. Monumentul a trecut prin schimbări radicale atât la exterior cât și la interior, fresca actuală acoperind fostele picturi. O parte dintre frescele originale au fost decrapate și refăcute și se află la Muzeul de Artă din București.

                  Acest loc este legat de cea mai frumoasă și tragică legendă românească, cea a Meșterului Manole și a soției sale Ana.

ÎN APROPIERE: Mănăstirea Curtea de Argeș se află la o distanță de: 28 km de Barajul VIDRARU, 44 km de Salina OCNELE MARI, 52 km de Mănăstirea GOVORA,  55 km de Mănăstirea NĂMĂIEȘTI,  55 km de Schitul OSTROV,   58 km de Mausoleul de la MATEIAȘ, 59 km de Mănăstirea COZIA, 61 km de Mănăstirea DINTR-UN LEMN, 62 km de Mănăstirea TURNU,  65 km de Mănăstirea SURPATELE, 66 km de Schitul DRAGOSLAVELE, 68 km de Mănăstirea Cetățuia NEGRU VODĂ, 80 km de Mănăstirea BISTRIŢA-Vâlcea,  81 km de Mănăstirea HOREZU, 82 km de Peștera DÂMBOVICIOARA, 85 km de Mănăstirea ARNOTA . 

DESCRIERE: 

   - Ajungând Domn al Țării Românești, Neagoe Basarab, găsind acea străveche biserică (vechea Catedrală a Mitropoliei de la Argeș) dărâmată și neîntărită, a hotărât să ridice peste cea veche o nouă biserică. Prin urmare, acum aproape 500 de ani, Neagoe Basarab (1512-1521), dornic de a-și dovedi autoritatea, credința și patriotismul, a hotărât zidirea acestei mărețe mănăstiri, menită să întreacă în frumusețe tot ce se făcuse până atunci.             

   - Zidirea mănăstirii a durat trei ani (1515-1517) și a fost sfințită la data de 14-15 august 1517. La această slujbă, după descrierea făcută de cronicarul Gavriil Drotul de la Muntele Athos, a fost prezent însuși Neagoe Basarab. Acesta, având bune cunoștințe despre arhitectura bisericească, a dat și ideea planului bisericii, sfaturi și îndemnuri meșterilor în fruntea cărora se distingea legendarul Manole. 

   - În fața intrării se află un agheasmatar deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri și împodobite cu desene. Precum întreaga biserică, și acesta reprezintă o admirabilă operă de artă. 

 

   - Lăcașul de cult are o lungime de 18 metri, o lățime de 10 metri și înălțimea de 25 de metri.

   - De-a lungul timpului a fost supusă la mai multe lucrări de restaurare. Forma actuală a fost dată de arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Lucrările de refacere au fost terminate în anul 1885 iar biserica a fost iarăși sfințită la 12 octombrie 1886.

   - Pereții exteriori sunt împărțiți în două zone suprapuse, demarcate printr-un brâu, împletit în șuvițe. Fațadele sunt decorate în relief plat, cu motive caucaziene și islamice.  

   - În registrul de sus se află o suită de panouri semicirculare, în centrul cărora sunt fixate plăci decorative și discuri în rozetă, iar ca niște paftale domnești, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici, deopotrivă de fin realizate. Pe ele sunt așezați porumbei care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoțel. La adierea vântului, acești clopoței sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice.

   - În partea de jos, se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele. Acestea sunt înrămate în chenare cu ornamentații dintre cele mai felurite.                  

   - Deasupra, depășind bordurile scurte ale acoperișului, așezate pe mai multe rânduri paralele de cizeluri, construcția bisericii crește într-o suită de volume și suprafețe, pe care se înalță cele patru turle (două mari și două mici) de o rară bogăție ornamentală. Ele adună în jurul ferestrelor, asemenea unor dantele în relief, aceleași modele prin care (ca, de altfel și în restul decorației acestui monument) se străvăd, armonizate specific de meșterii băștinași, o seamă de elemente de artă arabă și georgiană. 

 - Turla mare din spate - 

   - Turla de pe pronaos are în stânga şi în dreapta ei câte o turlă mai mică, răsucite în spirală, fiecare în sens invers faţă de vecina ei. Turlele sunt poligonale, au ferestre înalte şi înguste.

   - Între anii 1875-1886, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş a fost refăcută în formă de astăzi, după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy, angajat de către Regele Carol I. Această refacere, absolut necesară, a avut însă parte şi de critici, mai ales datorită faptului că a modificat ansamblul mănăstirii, prin înlăturarea zidului fortificat de la exterior şi prin demolarea marii clopotnițe ridicată de Matei Basarab.

   - Planul bisericii, respectând tradiția cultului ortodox, cuprinde trei încăperi: altarul, naosul și pronaosul.

   - Neagoe Basarab nu a mai apucat să își vadă măreața ctitorie pictată, cu toate eforturile și sacrificiile făcute. Legenda spune că soția sa Despina Elena (?1487-1554), fiică a voievodului sârb Ioan Brancovici și nepoată a Mitopolitului Maxim, și-ar fi vândut giuvaericalele ca lucrarea să poată fi terminată. Neagoe Basarab i-a lăsat, pe lângă celebrele învățături, această sarcină fiului său mai mare Teodosie. Teodosie a apucat să domnească aproape un an, după care a fost detronat de Radu de la Afumați, cumnatul său și ginerele lui Neagoe și Despinei. Radu de la Afumați, domnitor între 1522-1529, a continuat lucrările și a desăvârșit pictura în 1526, conform pisaniei, pictura find executată de meșterul Dobromir, cel care a mai pictat și Mănăstirea Dealu în 1515 și Mănăstirea Bistrița-Vâlcea.

   - În interior, pe lângă pictura executată în ulei de pictorii francezi F. Nicolle, Ch. Renouard și de românul N. Constantinescu din Curtea de Argeș, pe lângă panourile votive, mormintele ctitorilor și tâmplă făcută din marmură, bronz aurit și onix, pe lângă icoanele ei lucrate în mozaic, atrage atenția, ca o excepțională realizare sculpturală, grupul celor 12 coloane, original ornamentate floral, reprezentând pe cei 12 Sfinți Apostoli; aceste coloane dau cu adevărat o impresie de viu și mers aievea. 

 

   - În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor principali, ale căror lespezi sunt în același timp opere de artă și documente istorice: Neagoe Basarab (+1521), piatra de mormânt a Doamna Despina (+1554) - soția lui Neagoe Basarab, piatra de mormânt a Doamnei Stana (+1531) - fiica lui Neagoe Basarab, piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați (+1529), precum și mormintele regilor Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria.

   - Alături de mormântul său și a familiei sale se află un tabloul în care apar Voievodul Neagoe Basarab împreună cu Doamna Despina și cu cei șase copii ai lor, trei băieți și trei fete, grupați după vârstă: băieții de partea tatălui, fetele de partea mamei. Neagoe și Despina susțin biserica pe care o închină Maicii Domnului și lui Iisus.

   - De cealaltă parte se află mormântul lui Radu de la Afumați având, de asemenea, alături un tablou în care acesta apare alături de soția sa Ruxanda susținând biserica pe care a ctitorit-o. Între Radu de la Afumați și doamna Ruxanda, este așezată o inscripție slavonă scrisă de Dobromir zugravul în 1526. 

   - Dacă mormântul lui Neagoe este împodobită cu simboluri biblice, cea a lui Radu consemnează toate cele 20 de bătălii pe care le-a dus domnitorul, majoritatea împotriva pretendenților la tron, înainte de a fi asasinat împreună cu fiul său Vlad de boierii unei facțiuni pro-otomane.

   - Cu excepția Reginei Elena, soția lui Carol al II-lea și mama Regelui Mihai, care este înmormântată la Lausanne, aici se află și mormintele tuturor Regilor și Reginelor României: Regele Carol I și Regina Elisabeta, Regele Ferdinand și Regina Maria și Regele Carol al II -lea.

   - Dacă lespezile Regilor Carol I și Ferdinad și soțiilor lor sunt adăpostite de zidurile ctitoriei Basarabilor, sicriul lui Carol al II-lea se află neînhumat într-o capelă-magazie din exterior. Inițial, Carol al II-lea și a treia sa soție Elena Lupescu au fost înhumați în Capela Regilor Portugaliei din Estoril. Abia la 14 ani de la căderea comunismului, în 2003 cele două trupuri au fost aduse în România. Dacă Regele Carol II așteaptă încă un loc de veci "definitiv", Elena Lupescu a fost din nou separată de soțul său și înmormântată în micul cimitir al mănăstirii, cât mai departe de familia regală a României.

   - Printre picturile ce înfățișează alți domnitori ai Tării Românești, îl întâlnim și pe cel al lui Mircea cel Bătrân.

   - Tot în pronaos, între două coloane, se află o raclă cu evanghelia scrisă cu litere de aur, între anii 1886 și 1892, de către Regina Elisabeta a României.

   - Specific Mănăstirii Curtea de Argeș, naosul și pronaosul nu sunt despărțite de o ușă, ci doar de un chenar montat între doua coloane.

   - Vechea tâmplă din sec. al XVII-lea, de o reală originalitate ornamentală și iconografică, adapostită temporar în biserica de sat din Valea Danului, se află acum în colecția de obiecte de artă bisericească a Mănăstrii Curtea de Argeș. Această catapeteasmă a fost împreună cu câteva icoane datată din timpul domnului Şerban Cantacuzino (1678-1688), care, în 1682, precum spune una din pisaniile de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sfântul lăcaș.

     - Pe bolta altarului, registrul de sus, e zugrăvită Maica Domnului cu Pruncul în brațe, în stare de rugăciune. 

   - În spate se află Paraclisul mănăstirii, Paraclis ce adăpostește moaștele Sfintei Mucenice Filofteia   și, de asemenea, poartă hramul acesteia (7 decembrie).

   - Această desăvârșită opera arhitecturală, culturală și artistică, face ca biserica lui Neagoe și Manole să fie melodia permanentă a unui cântec ieșit din pământul și sufletul poporului român. De fiecare dată, conducătorii țării aveau înaintea ochilor, cu prilejul slujbelor oficiate aici, acest stindard de luptă al unei țări încă liberă. Vatră de lumină, Manastirea Curtea de Argeșa luminat mințile și nenumărate suflete, aprinzand în ele focul iubirii de Dumnezeu, de aproape și de țară.

                 

    

   - “Legenda Meșterului Manole” de care este legat numele Mănăstirii Curtea de Argeș spune că domnitorul tocmise pe cei mai mari meșteri pentru a ridica lăcașul de cult. Dar ceea ce ei construiau ziua se dărâma noaptea. Într-o noapte, Manole a visat că dacă-și zidește soția în unul din ziduri, construcția va rezista. A doua zi, când nevasta sa Ana a venit să-i aducă de mâncare, Manole a zidit-o pe latura sudica. Când totul a fost gata și Neagoe Basarab a rămas impresionat de frumusețea Mănăstirii, a poruncit slujitorilor să ia scările care duceau la acoperiș pentru ca meșterii să nu mai poată cobori și să facă alta biserică mai frumoasă. Atunci, Manole și-a făcut aripi din sită ca să zboare, dar s-a prăbușit. Se spune ca în locul unde a atins pământul a ieșit un izvor care reprezintă lacrimile lui Manole. De altfel, izvorul se află chiar în apropierea mănăstirii.

   - Pe peretele sudic găsim o inscripție ce reprezintă presupusul mormânt al Anei, soţia Meşterului Manole.